Această melodie, este o auto-caracterizare, mă consider „ca picat din cer”, într-o lume prea serioasă și cu prea multe nevoi exagerate. Eu mă mulțumesc și mă bucur de clipe de fericire simple, alături de persoanele iubite, astfel am ajuns să mă consider că sunt „din altă lume” 🙂
Într-o zi obișnuită,
Ai zâmbit și dintr-odată
Lumea s-a oprit un pic.
Ești amuzant, ești glumeț,
Râsul tău mă prinde ușor,
Printre mii de fețe grăbite
Tu ai fost altfel… și bun.
Chipeș fără să încerci,
Cu un fel de a privi
Care-mi spune fără vorbe
Că pot, în sfârșit, iubi.
Parcă ești picat din cer,
Dintr-o lume ce nu doare,
Prea perfect pentru o viață
Care m-a învățat să mă feresc.
Parcă ești picat din cer,
Prea tandru, prea iubitor,
Și mă faci să cred din nou
În miracole și-n dor.
Când mă atingi, totul tace,
Când mă strângi, mă regăsesc,
Ai răbdare în privire
Și-un „rămân” care-l simt firesc.
Dintr-o altă lume, poate,
Una fără promisiuni frânte,
Unde dragostea se spune
Simplu… prin fapte mărunte.
Nu te lauzi, nu faci zgomot,
Doar iubești exact cum sunt,
Și din toate întâmplările
Tu ești cel mai frumos „când”.
Parcă ești picat din cer,
Dintr-o lume mai senină,
Prea perfect ca să nu-mi fie
Puțin teamă că e vis.
Parcă ești picat din cer,
Prea tandru, prea iubitor,
Și-mi transformi fiecare zi
Într-un „noi” nemuritor.
Dacă ești trimis de sus,
Te rog, nu te mai întoarce,
Lasă-mă să te iubesc
Așa cum meriți… în pace.
Parcă ești picat din cer,
Și te port ca pe-un secret,
Ești răspunsul la rugăciuni
Spuse-n șoaptă, incomplet.
Parcă ești picat din cer,
Dintr-o lume ce-am visat,
Prea iubitor ca să nu fie
Dragostea mea… adevărată.