Sentimentul de iubire, nu îl avem garantat pe veci, trebuie zi de zi să luptăm, îl creștem, să avem grijă de el ca de un bilou de porțelan, iubirea persoanei iubite și nevoile ei sunt sensibile și suave.
Un bibelou uitat pe-un vechi divan,
Cu luciu fin și tremur diafan,
Se sparge-n taină, dacă-i prea puțin grăbit.
Iubirea este o fragilă mângâiere,
E șoaptă caldă spusă în tăcere,
E vis plutind sub clar de lună plin,
E floare rară-n sufletul senin.
Trebuie să avem grijă de ea,
E sensibilă, ca inima mea,
Nu trebuie să credem vreodat’,
Că ne aparține cu-adevărat.
Nu trebuie să considerăm
Că ne aparține, că o merităm,
Iubirea nu e drept câștigat,
Ci dar ceresc, mereu de păstrat.
Trebuie să facem zi de zi,
Cu gesturi mici, a o hrăni,
Să o merităm, să o veghem,
Ca pe-un porțelan ce-l protejăm.
Iubirea este tremur de lumină,
E-o pasăre cu aripa divină,
Se-așază blând pe umeri, fără glas,
Și pleacă-n zori, dacă-i rănești popas.
Nu-i lanț, nu-i drept, nu-i stăpânire,
E drum curat, ales din dăruire,
Când spui „al meu”, deja ai rătăcit,
Căci ea trăiește doar prin infinit.
Trebuie să avem grijă de ea,
E sensibilă, nu o certa,
Nu trebuie s-o luăm ca pe-un bun,
Căci se destramă-n primul furtun.
Nu trebuie să considerăm
Că ne aparține, că o merităm,
Iubirea nu e drept câștigat,
Ci har de aur, nerăzbunat.
Trebuie să facem zi de zi,
Cu inimi calde, a o sluji,
Să o merităm, s-o prețuim,
Ca pe-un porțelan ce-l ocrotim.
Iubirea este precum un porțelan…
Strălucitor și totuși diafan…
O ții cu grijă-n palma ta —
Și-n fiecare zi… o vei merita.