Versuri trăite intens. Trăiri ce m-au dus rapid la sentimente plăcute, dar la fel de rapid m-au doborât prin respingerea ei.
Se-aprinde focul, dispare rațiunea.
Simt că doresc mai mult decât pot spune,
În ochii tăi mă pierd fără scuze.
Când îți simt parfumul, timpul se frânge,
Inima bate prea tare, mă strânge.
Simt că-mi pierd coordonatele, ușor,
Nu mai știu drumul, dar știu că te vreau.
Mă scoți din minți, fără să faci nimic,
Doar cu un zâmbet, cu aerul tău unic.
Mă scoți din minți, și n-am cum să mint,
Când ești aproape, nu mai sunt eu… sunt prins.
Fiecare pas de-al tău e o chemare,
Mă arde dorul, nu-mi dă scăpare.
Vorbesc puțin, dar simt prea mult,
În preajma ta, totul e tumult.
Când îți simt parfumul, cad iar și iar,
Ca-ntr-un delir dulce, necesar.
Simt că-mi pierd coordonatele complet,
Dar m-aș rătăci în tine pe veci, dacă pot.
Mă scoți din minți, fără să vrei,
Cu felul tău de-a fi, cu ochii tăi grei.
Mă scoți din minți, și recunosc,
Tu ești haosul meu frumos.
Dacă asta-i nebunie, n-o vreau vindecată,
Lasă-mă pierdut, cu inima toată.
Mai bine confuz, dar lângă tine,
Decât lucid într-o lume fără tine.
Mă scoți din minți, și-mi place așa,
Când mă privești, lumea dispare deja.
Mă scoți din minți, și nu mă feresc,
Dacă asta-i dragoste… atunci trăiesc.