Versuri pe care majoritatea dintre voi le-ați simțit, să iubești dar să nu primești aceleași sentimente de la persoana pe care o considerai că ar fi totul pentru tine.
Am dat tot, fără păcat,
Ți-am oferit sufletul pe tavă,
Tu ai dat în schimb numai otravă.
Eu îți ofeream iubire,
Tu mă tratai cu nemulțumire,
Eu te doream până la cer,
Tu ridicai ziduri de fier.
Eu te chemam în șoaptă, noaptea,
Tu te pierdeai prin alte lumi,
Spune-mi, cine ești de fapt —
Înger căzut sau doar fum?
Ești prinț sau demon deghizat?
Vis frumos sau blestemat?
M-ai ținut în brațe, m-ai lăsat în gol,
Mi-ai aprins inima, apoi i-ai dat foc.
Spune-mi cine ești când masca cade jos,
Salvatorul meu sau tot ce-a fost mai dureros?
Ești prinț sau demon rătăcit?
De ce m-ai iubit… doar cât ți-a folosit?
Eu te doream, tu nu mă mai suferai,
Așteptai doar să evadezi,
Făceai ore suplimentare,
Ca să ai motive să pleci.
Eu seara te-așteptam înfriguratã,
Cu speranța-n cu inima strânsă,
Număram pașii pe scară,
Dar tăcerea era răspunsul.
Te-am crezut poveste rară,
Erou din altă viață,
Dar sub haina ta de seară
Se-ascundea o altă față.
Ești prinț sau demon deghizat?
Vis frumos sau blestemat?
M-ai ținut în brațe, m-ai lăsat în gol,
Mi-ai aprins inima, apoi i-ai dat foc.
Spune-mi cine ești când masca cade jos,
Salvatorul meu sau tot ce-a fost mai dureros?
Ești prinț sau demon rătăcit?
Sau doar un om care n-a știut să fie iubit?
Poate-am iubit prea mult, prea orb,
Poate-am crezut în basme fără corp,
Dar dacă tu ai fost furtună-n drum,
Eu am fost focul ce-a ars oricum.
Nu mai vreau coroane de hârtie,
Nici aripi rupte-n colivie,
Azi aleg să mă iubesc pe mine,
Chiar dacă pleci… fără mine.
Nu mai contează ce-ai fost tu,
Prinț sau demon în trecut,
Mi-am strâns inima din scrum,
Și din cenușă m-am făcut.
Dacă ai fost doar un test,
L-am trecut cu suflet frânt,
Nu mai ești prințul meu ales —
Ești doar ecoul unui jurământ.
Am iubit…
Am dat tot…
Dar azi nu-ți mai dau
Sufletul pe tavă deloc.
