Versuri despre dezamăgirea persoanei, care își pusese sufletul pe tavă, dar nu a fost împărtășit corect.
M-ai amăgit,
Mi-ai vândut visele pe un zâmbet fals,
Mi-ai promis cerul, dar mi-ai dat abis,
Și-am căzut încet, fără glas.
Te-am pus pe tronul inimii mele,
Te-am crezut salvare din dureri grele,
Dar sub coroana ta de lumină,
Se ascundea o umbră plină de vină.
Ai fost un prinț,
Dar ai fost de fapt un spirit rău,
Mi-ai frânt credința, mi-ai luat tot ce-i al meu,
Trădarea ta mă doare și-acum,
Nerecunoscător până la sfârșit de drum.
Am fost acolo când nu aveai nimic,
Ți-am fost sprijin, glas, adăpost mic,
Iar tu ai ales să lovești pe la spate,
Cu tăceri reci și vorbe uitate.
Mi-ai jurat adevăr în fiecare seară,
Dar minciuna ta era tot mai amară,
Și-am învățat prea târziu să văd
Că dragostea ta era doar un prăpăd.
Ai fost un prinț,
Dar ai fost de fapt un spirit rău,
Mi-ai furat încrederea, mi-ai ars sufletul meu,
Trădarea ta mă ține-n trecut,
Nerecunoscător, rece și mut.
Poate într-o zi vei înțelege
Ce-ai pierdut fără să vezi,
Un om care te-a iubit sincer
Și-ai ales să-l rupi în mii de piese.
M-ai dezamăgit,
M-ai amăgit,
Ai fost un prinț în visul meu,
Dar în realitate
Ai fost doar un spirit rău.
