Versuri prin care am vrut să descriu în versuri momentele crucificării Mântuitorului Isus.
Sub cerul greu, cu nori de plumb,
Se-aude vântul ca un plâns,
Pe cruce stă, în trup străpuns,
Iubirea lumii fără răspuns…
Pași pierduți pe dealul gol,
Lacrimi cad în praf domol,
O mamă-și strigă Fiul mut,
Dar cerul pare că-i tăcut…
De ce atâta dor și chin,
Când dragostea n-a fost deplin?
Pe lemn, cu brațele întinse,
S-au frânt speranțe necuprinse…
Și plânge lumea fără glas,
Că timpul s-a oprit pe ceas,
Iar sângele ce curge lin,
Spală păcatul din destin…
Trei cruci sub soare-aprins și greu,
Dar numai una poartă un Dumnezeu,
Priviri pierdute către cer,
Rugăciuni ce mor în aer…
Cu spini pe frunte, rege-nvins,
Dar ochii Lui încă au aprins,
O flacără ce nu s-a stins,
Chiar dacă trupul e învins…
De ce atâta dor și chin,
Când dragostea n-a fost deplin?
Pe lemn, cu brațele întinse,
S-au frânt speranțe necuprinse…
Și plânge lumea fără glas,
Că timpul s-a oprit pe ceas,
Iar sângele ce curge lin,
Spală păcatul din destin…
Și-n ultima suflare grea,
A spus iertarea pentru ea…
Pentru cei ce L-au lovit,
Pentru noi… ne-a mântuit…
Sub cerul Golgotei pustiu,
Rămâne-un adevăr târziu:
Din răstignirea Lui s-a născut
Un drum spre cer… necunoscut…
Leave a Reply