Când iubești o persoană ocupată,
Inima ta rămâne izolată.
Nu poți să trăiești la maxim, știi bine.
Doar pe jumătate, doar în suspine…
El este căsătorit, are viața lui,
Are jurăminte spuse, un alt „noi”.
Nu renunță la o viață de cuplu,
Pentru o simplă aventură…
Ea știe că trebuie să se mulțumească cu puțin.
Este îndrăgostită, dar stă cu ochii pierduți,
Adună speranțe din pași nevăzuți….
Se întâlnesc pe ascuns, între da și nu,
Într-o poveste ce n-are „mereu”.
Iubirea doare mai mult fiindcă e greșită,
Este frumoasă, dar totuși interzisă…
Este dragoste greșită, dar simțită din plin,
Un foc ce arde fără destin.
Se iubesc în tăcere, se pierd prin umbre zi de zi,
Este tot ce nu pot avea, dar tot ce-ar iubi…
Când iubești și știi că nu ai loc,
Că ești doar pauză, nu final de joc.
Te minți că mâine va fi altfel,
Dar mâinele lui sunt deja ocupate.
El se întoarce mereu acasă,
Ea rămâne, singură, cu noaptea pe pat.
Cu mesaje șterse și doar cu vise defapt,
Are inima plină de „dacă” și „poate”,
Speranța o ține vie și visează…
La o viață mai mult decât perfectă.
E dragoste greșită, dar simțită din plin,
Un foc ce arde fără destin.
Se iubesc în tăcere, se pierd zi de zi,
Este tot ce nu poate avea, dar tot ce-ar iubi.
Poate într-o altă viață, alt timp,
N-ar fi secret, n-ar mai fi străini.
Dar aici și acum, iubirea lor doare,
Fiindcă nu e a lor… și totuși e mare.
E dragoste greșită, știu prea bine,
Dar inima n-are reguli, nici rușine.
El e căsătorit, ea e căutătoare,
Între dor și vină… o iubire care n-are finalitate.
Leave a Reply