Merg pe stradă, văd fețe triste,
Pași grăbiți, tăceri prea multe.
Probleme scrise pe frunți obosite,
Oameni care nu mai știu să asculte.
Fiecare cu griji în spate,
Ca un sac pe umeri grei,
Zâmbetele sunt rare azi,
Par uitate printre poveri și griji.
Merg pe stradă și simt prezentul,
Ca pe-un frig ce nu mai trece.
Priviri abătute, caută timp,
Într-o lume pe viteză, rece.
Merg pe stradă, nimeni nu vede,
Cât de mult ne doare acum.
Suntem mulți, dar singuri toți,
Rătăciți pe-același drum.
Pensionari pe bănci tăcute,
Numără zile, … nu vise.
Au trăit pentru un mâine, mai bun.
Care azi le pare iluzie.
Mâini tremurânde strâng trecutul,
Într-un prezent prea greu.
Priviri abătute spun povești,
Pe care nimeni nu le-a mai ascultat.
Orașul respiră greu,
Sub greutatea noastră mută.
Ne-am obișnuit cu lipsa,
Și cu speranța pierdută.
Merg pe stradă, fețe triste,
Fiecare cu griji în gând.
Prezentul ne apasă pe toți,
Dar nimeni nu mai plânge.
Merg pe stradă… și mă întreb
Dacă mâine va fi altfel,
Sau doar o zi , o altă zi,
Doar atât.
Într-un prezent la fel de greu.
Leave a Reply