Iubiri uitate, nopți fără nume,
Ne pierdem încet printre vise și lume,
Iubiri tandre, șoptite-n tăceri,
Ne ținem de mână, dar suntem doi străini de ieri.
Mă chemi aproape, îmi spui să rămân,
Dar ochii tăi se umezesc când mă ții de mână,
Îmi dai aripi, să zbor către tine,
Dar dimineața mă găsește, doar pe mine.
Și poate că noi n-am fost niciodată
Mai mult decât o poveste furată,
Un „te iubesc” spus prea târziu,
Un dor pe care nu pot să-l mai știu.
Iubiri uitate, iubiri fără glas,
Te port în suflet, deși ai plecat,
Doar o amintire ce doare mereu,
Un vis prea frumos, împreună.
Mă chemi aproape, îmi dai aripi,
Apoi mă lași să cad, doar iluzii,
Și dacă iubirea ne-a oferit un destin,
De ce ne-am pierdut în suspin.
Mai simt parfumul tău pe perna mea,
Mai aud în tăcere, vocea ta,
Și fiecare cântec pe care-l ascult,
Îmi spune că încă te iubesc, profund.
Iubiri uitate, iubiri fără glas,
Te port în suflet, deși ai plecat,
Doar o amintire ce doare mereu,
Un vis prea frumos, împreună.
Mă chemi aproape, îmi dai aripi,
Apoi mă lași să cad, doar iluzii,
Și dacă iubirea ne-a oferit un destin,
De ce ne-am pierdut în suspin.
Dacă într-o zi ne vom întâlni,
Poate niciunul nu va mai zâmbi,
Dar în ochii tăi voi revedea,
Tot ce-am pierdut și tot ce nu mai am.
Mă chemi aproape și-mi dai aripi,
Dar fără tine nu știu unde să zbor,
Și poate că dragostea noastră s-a dus,
Dar eu încă te iubesc,
chiar dacă ne-am pierdut,
Pentru totdeauna…
Lasă un răspuns